Ce poate fi mai frumos într-o zi de toamnă însorită, decât să stai cu vecinele la poartă și să tricotezi! Acest tablou l-am întâlnit undeva în comuna Corbi, bucuroși că această tradiție dăinuie încă.
Tricotatul manual, cu andrele era o îndeletnicire veche mai ales în zonele rurale, unde nevoia de a face ceva cu lâna oilor din gospodărie te împingea să împletești haine, mai ales că îmbrăcămintea se procura din magazinele de la oraș unde accesul săteanului era mai greoi. Acum acest aspect s-a transformat într-o mică afacere, care urmărește suplimentarea veniturilor. Tanti Dorina, spre exemplu, chiar dacă nu mai are oi, își umple timpul lucrând pulovere din lână cumpărată de la Câmpulung.
Tanti Dorina nu-și arată vârsta și deși se consideră bătrână, vede să lucreze fără ochelari.
Femeia își amintește că în tinerețe lâna tunsă de pe oile din gospodărie o prelucra cu propriile mâini până să ajungă o haină gata de îmbrăcat.
Nu doar tanti Dorina tricotează, se întâlnește și cu alte vecine care au aceeași îndeletnicire.
Prețul unui articol nu este mare, dar suficient ca toată lumea să fie mulțumită.
Tricotatul este și o relaxare atunci când femeile mai tinere iau câte o pauză de la munca prin gospodărie.
Putem spune că tricotatul este o formă de socializare cu folos, căci este un bun prilej să afli ce se mai întâmplă prin comunitate și prin țară, dar activă prin producerea unor articole cu tradiție în satele noastre din Argeș.
