Fefeleaga de Domnești

Trebuie să știți că Fefeleaga nu este doar un personaj dintr-o nuvelă de Ion Agîrbiceanu, ea există cu adevărat! Vă invităm în minutele următoare să o descoperiți și dumneavoastră într-un material realizat de colega noastră, Manuela Șerban.

În preumblările mele pe teren am întâlnit pe DN 73C, aproape de Domnești, un atelaj al cărui cal era întins pe asfalt. O femeie mărunțică la trup, rostind vorbe de ocară, înghiontea în zadar animalul să se ridice. Femeia era însoțită de băiatul ei care încerca să țină căruța să n-o ia la vale. Am oprit să o ajut. Am aflat că trăiește într-un sat din Domnești și se duce periodic să care lemne pentru foc, cu căruța. Tot după lemne era plecată și acum, dar potcoavele tocite ale calului, l-au făcut să alunece, trântindu-l direct pe strada circulată de mașini.

Am ajutat-o să elibereze calul din lanțurile cu care era legat de harnașament pentru a se putea ridica. Pe femeie o cheamă Amalia, dar am asemuit-o cu Fefeleaga lui Agârbiceanu. Ea nu este văduvă, bărbatul ei este bolnav, însă, și nu poate munci.
Dar și ea este săracă precum Măria Dinului, și ea are un cal bătrân și slăbănog precum Bator, dar pe al ei îl cheamă Dan. Are doi copii, unul care o însoțește la treburile zilnice după școală și unul mic, de doar doi ani. Mi-a mărturisit cu lacrimi în ochi că nu are un franc și că trăiește doar din alocația copiilor.

Fefeleaga de Domnești, femeie destoinică, obișnuită cu munca grea, și-a lăsat calul să răsufle. Chiar dacă e bătrân, face parte din familia lor, e de mare ajutor în gospodărie, nu l-ar vinde în ruptul capului. Apoi a plecat în treaba ei. Avea de adunat lemne pentru a-și încălzi locuința.