În cartierul câmpulungean Mărcuș toți locuitorii, dar, în ultimii ani, și foarte mulți prieteni ai lor sau locuitori din alte cartiere participă la Focul lui Sumedru care se organizează în curtea bisericii. Anul acesta în jurul focului s-au strâns câteva sute de oameni pentru a sărbători tradiționalul foc, dar și pentru a participa la slujba dedicată sfântului Dumitru.
La apusul soarelui, în curtea bisericii, oamenii încep să se strângă aducând cu ei platouri cu mâncare sau dulciuri, sticle de țuică, vin sau sucuri pe care le așează pe cele două mese mari pregătite în fașa lăcașului de cult. Tuciurile cu cartofi puși la fiert din timp sunt luate de pe foc răspândind un miros îmbietor, timp în care în biserică preoții se roagă sfântului Dumitru.
Când slujba s-a încheiat, preotul și ajutoarele sale care au lucrat toată ziua la așezarea lemnelor și a cetinii de brad aprind Focul lui Sumedru.
Când flăcările se întețesc și luminează chipurile sutelor de oameni prezenți, copiii, încurajați de părinți lansează strigarea tradițională.
Copii și maturi se bucură împreună de lumina și căldura focului dar și de multitudinea de bunătăți de pe mese pe care le gustă între un salut cu vecinul de cartier pe care nu l-a mai văzut de ceva timp sau o îmbrățișare cu prietenii.
Copiii se joacă în jurul meselor făcându-și noi prieteni sau gustând dulciurile pe care le primesc, iar unii mai curajoși chiar se apropie de foc încercând să arunce castane care în contact cu flăcările pocnesc ca niște petarde.
De continuarea tradiției Focului lui Sumedru în curtea Bisericii Mărcuș se ocupă preotul Gheorghe Nicolescu, cel care le și povestește participanților despre legendele sărbătorii.
Focul făcut cu lemne și cetină de brad nu ține până în zori, dar cele câteva ore cât durează sunt suficiente pentru a lega comunitatea mărcușană și pentru a crea amintiri de neuitat copiilor care au participat poate pentru prima dată la sărbătoare, dar și părinților și bunicilor.
