În comuna Săftica, Mircea Diaconu a fost înmormântat în cadrul unei ceremonii funerare restrânse. Actorul s-a stins din viață sâmbătă, pierzând lupta cu cancerul. Luni, timp de câteva ore, sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Mircea Diaconu a fost depus la Teatrul Nottara. Mircea Diaconu a fost înmormântat cu onoruri militare, având în vedere că în anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Ofițer, pentru realizările remarcabile artistice, dar și pentru modul în care a promovat cultura.
Un om modest, deschis, optimist și hotărât. Un om care și-a iubit familia și care nu a uitat de locul în care s-a născut. Un om care a știut să-și ajute semenii, fără să facă din asta un titlu de glorie. Așa a fost Mircea Diaconu pentru cei care au avut șansa să îl cunoască și să stea de vorbă cu el. Mereu jovial, cu zâmbetul pe buze, având darul de a trata cu umor orice situație și povestind cu bucurie. Însă nedispus la a face compromisuri dincolo de principiile sale.
A reușit să ajungă la sufletele multor români. Iar acest lucru l-a reușit atât actorul, cât și politicianul, deși poate ar fi mai nimerit activistul civic Mircea Diaconu. Pentru că, nemaiputând doar să observe de pe margine, a ales să se implice. Iar românii, o parte importantă dintre ei, au crezut în el și l-au trimis o dată în Senat și încă o dată, din postura de independent, în Parlamentul European. Trecerea sa prin aceste instituții nu a schimbat lumea, dar a lăsat în urmă fapte concrete și, poate mai important, a demonstrat că se poate și altfel.
Așa a fost, foarte pe scurt, un om pe care l-am iubit și pe care l-am respectat, iar acum, la căderea cortinei peste ultimul său rol, îi oferim aplauzele noastre.
