Nave maritime cu nume din Argeș duceau în porturile lumii mărfuri fabricate inclusiv în județul nostru.
Deşi judeţul nostru nu are ieşire la mare, numele unor localităţi argeşene au fost prezente pe mările şi oceanele lumii prin intermediul navelor din flota comercială a României care au avut astfel de denumiri. După 1990, toate aceste vase comerciale fie au ajuns la fier vechi, fie au fost înstrăinate. Iată cele mai importante exemple:
Muscel, un mineralier de 12.500 tdw a fost construit la Şantierul Naval Galaţi în anul 1974 şi a navigat sub pavilion românesc până în anul 1998, când a fost vândut în Turcia pentru fier vechi. Imaginea îl prezintă eşuat la ţărm, înainte de a fi dus la dezmembrare.
Nava Câmpulung a fost tot un mineralier de 12.500 tdw construit tot la Galaţi, în anul 1975. A navigat sub pavilion românesc până în anul 2003, când a fost înstrăinat. A mai fost folosit încă 3 ani de către noii proprietari, după care a fost tăiat la fier vechi.
Cargoul Lereşti a fost construit la Galaţi, în anul 1985, fiind o navă versatilă pentru mărfuri generale şi având o capacitate de transport de 15.500 tdw. Doi ani mai târziu, a fost modernizat, prin upgradarea grupului propulsor. După 1990 a fost exploatat de firme româneşti până în anul 1998, când a fost arestat pentru datorii, ajungând în cele din urmă în proprietatea unei firme din China, care avea să-l revândă în India. A fost dezmembrat în anul 2009.
Cargoul Curtea de Argeş, cu o capacitate de 11.000 tdw, a fost construit în Polonia în 1976 şi a navigat sub pavilion românesc, inclusiv cu numele schimbat în Oscar Polux, până în anul 1999, în ultimii ani fiind ţinut la ancoră sub arest pentru neplata datoriilor. În cele din urmă a fost confiscat şi dezmembrat în Turcia.
Petrolierul Argeş a fost construit în Japonia în anul 1968 şi a avut o capacitate de 40.000 tdw. În anul 1981, pe când era comandat de fostul preşedinte Traian Băsescu, a provocat un uriaş incendiu în portul francez Rouen care a distrus 38 de nave, dar culpa vasului românesc nu a putut fi dovedită. În anul 1982, chiar regimul comunist a vândut această navă către o firmă din Grecia care a continuat să o exploateze până în 1992.
Cargoul Piteşti, cu o capacitate de 1000 tdw, a fost construit în anul 1963 şi a transportat produse diverse şi mărunţişuri, aşa zise mărfuri de băcănie, până în anul 1990 când a fost casat şi vândut pentru fier vechi în Turcia.
De remarcat şi că în anul 1990, la Galaţi era în curs de execuţie un cargou ce urma să poarte numele de Rucăr, dar proiectul a fost abandonat, corpul navei fiind vândut în Turcia. Sub denumire şi pavilion turcesc, nava se află şi astăzi în exploatare.
Navele româneşti aduceau în ţară materii prime, precum minereuri şi ţiţei, dar şi utilaje şi alte bunuri necesare economiei naţionale din acea perioadă şi livrau la export mărfuri, inclusiv fabricate în Argeş, precum autoturisme Dacia şi ARO, cherestea, produse chimice şi multe altele.